Am călcat strâmb de atâtea ori. Mă mir că încă mai pot să merg. Dar continui să merg cu aceiaşi paşi stângaci pe firul înnodat care încă stă atârnat pe faţa Vieţii. Când îl va da la o parte, voi pica de pe el şi mă voi sparge în mii de cioburi de porţelan ce reflectă râsetele batjocoritoare.
Dar până atunci, mă voi depărta de lume alergând de umbra care mă arată lipită de pământ şi-mi conturează corpul.
M-am ciobit. Sculptura fină şi fragedă de acum cinci minute a prins viaţă şi îşi modelează înfăţişarea cu greşelile ce nu încetează să o roadă.
Am nevoie de timp înafara oricărei persoane. Am nevoie de o firmitură de timp singură. Sau poate toată viaţa.
Nu-mi plac telenovelele povestite şi construite de voi cuvânt cu faptă.
Poate sunt nebună. Mi-am pus întrebarea asta de multe ori, acum am încetat să mă întreb, acum cred.
Pai... da, as vrea sa iubesc sau cum ai zis tu sa simt macar. Si asta e ideea, ca sa fii cu cineva. Ca asa nu pot zice ca nu-mi iubesc prietenii. Dar eu vorbesc de o altfel de iubire... O iubire care la dracu` s-o ia, n-am simtit-o-n viata mea. :D
RăspundețiȘtergereDa` nu m-am exprimat bine. primu` rand e aiurea. Nu simt ca iubesc, nu in sensu` ala. :) Nu stiu daca am simtit vreodata...ti-am zis si mai sus. :P
RăspundețiȘtergereMultumesc enorm de urare! :* >:D<
RăspundețiȘtergereVreau să mă izolez de lume. Vreau să uite lumea de mine şi să nu mă ştie aşa cum eram. - si eu vreau...
RăspundețiȘtergereMa bucur ca iti place. :) Dar tu nu mai esti in Romania?
RăspundețiȘtergere