Atât de fragili suntem noi, oamenii.

"O simt... e puternică de reuşeşte să îmi tulbure tot corpul şi sufletul. Îmi transformă mişcările în unele atât de stângace. O boală îmi răpune atenţia şi mă năuceşte cu gânduri contaminate. Mă atacă din interior pe neaşteptate şi se extinde de ajunge să îşi lase urmele până la suprafaţă."
"Te ţin în mine. Numai ca să nu-ţi fac jocul ! Nu mă ataci pentru prima şi nici ultima oară. Dar reuşeşti al naibii de bine să mă şifonezi! Tu mă părăseşti.. uneori foarte greu, alteori repede. Îmi oferi otrava ta ca să te simt şi apoi mă laşi să mă descurc pe cont propriu, într-un anume hal, de fiecare dată te iei de inima mea şi îi dai câte o zgârietură adâncă. Aşa îţi place să mi-o deteriorezi ca apoi, cand voi avea o vârstă înaintată, să cedeze!"
"Ştii... tu mereu reuşeşti să laşi amprente, mizeramiblo! Dacă de data asta te-am ţinut în mine nu m-ai părăsit deloc repede şi nici uşor. M-ai stins încet ca să îţi simt cruzimea."


"...şi îmi frământam mâinile de durerea ce prinsese viaţă în mine, umezite de picuri săraţi şi încălziţi de roşeata fierbinte din obraji în timp ce se prelingeau încet formând o cărare umedă asemeni melcului ce-şi marchează drumul lăsând dâra de mucus în urma lui.. apoi priveşte în spate şi se minunează de traseul lung parcurs cu osteneală."

Mi-e atât de dor.. şi mă dor toate. Azi nu am chef.. nu vreau.. pur si simplu nu vreau. Mă descurc eu şi cu mine. Ţie nu trebuie să îţi spun că tu nu ai ce face, nimeni nu poate face ceva. În plus, la ce bun.. nu mă puteţi înţelege şi nici nu aveţi interes. Aşa sunt şi eu, de aia ştiu şi nici nu aştept. Durerea.. se simte atât de puernic.




- pune-te în locul personajului dacă poţi-