Şi.. dacă rămân fără ele nu e nimic. Totul se va termina.. curând. Nu o să mai simt, nu o să imi mai pese de nimic. Nu e prima şi nici ultima oară. Nimeni nu moare. Părinţii au fost şi ei copii, dar acum că nu mai sunt, nu mai inţeleg de ce facem asta. Pedepsele astea nu mă ating cu nimic. E doar o pauză pentru mine. O pauză, pentru a putea face ceea ce îmi place, fără să amân pentru altceva. O carte, o foaie,creioane. Nopţile nu mi le pot lua. O să mă bucur de ele din plin. Nu o să învăţ încă din greşelile astea.
Ai dreptate cu parintii care ne pedepsesc si ei au fost pedepsiti cand erau copii :))
RăspundețiȘtergereOricum s-a schimbat mult lumea d knd erau ei mici pana acum...
Pedepsele... mda. pe mine ma pot pedepsi doar prin a nu ma mai lasa la calculator. Pe bune ca nu mor, dar ei asta cred. Intradevar, trebuie sa invatam sa ne bucuram de pedepse.
RăspundețiȘtergere