mă poţi vedea, mă poţi atinge, mă poţi auzi. Te înşeli. ai în faţă un nimic compus din vise. un nimic care îşi îndeplineşte dorinţele, îşi face gândurile realitate, se simte bine, în vise. caută fericirea în tomberoane, îşi păstrează sensibilitatea intactă , se plimbă de mână cu ploaia, îşi închide şi pedepseşte sentimentele de dragoste, îşi regretă existenţa de fiecare dată când îşi aduce aminte că a pierdut urmele timpului care a trecut pe lângă el lăsându-l rătăcit, singur. e egoist şi îşi păstrează amintirile, plăcerile doar pentru el. îi place să păteze albul zăpezii, să îi păşească infinita întindere, să îi simtă răceala, fineţea, strălucirea. să îşi înece tristeţea, să îşi îngheţe gândurile, să adoarmă ura... în ea. Vrea să lase totul acolo, o adoră, o preţuieşte ca pe o Odisee a lui, o ţine, doar pentru el. urăşte distanţele mari dintre două locuri, urăşte locurile frumoase la care ştie că nu o să ajungă niciodată, care nu o să îi aparţină. Acum, s-a săturat să fie aşa, vrea să se schimbe, nu mai vrea să fie singur, vrea să fie fascinat de ceva, nu de visele cu care se droghează, ştie că nu înţelege fericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu