e uimitor cum îţi freci viaţa. o ai în mâini de mic, nu o cunoşti, nu îţi dai seama. ai făcut greşeala. acum ea îţi bate în toiul nopţii la uşă, îi deschizi şi îţi râde în faţă. de ce?! ai pierdut. oricum ea va câştiga mereu. îi închizi uşa. o trimiţi dracu', te pui înapoi în pat şi te prefaci că ai visat. La dracu'! mă trezesc dimineaţa cu greşeala în pat lângă mine. îi voi face o cafea. o trezesc, îi explic că vreau să plece. ea îmi explică, că nu va pleca. eu am creat-o. am să trăiesc cu ea. încep să mă panichez. vreau să evit asta. o las acolo. plec, afară. mă gândesc.. mă gândesc.. îmi dau seama că viaţa o să îmi bată iar la uşă. o să îmi spună să mă predau. Nu! atâta timp cât trăiesc înseamnă că nu am pierdut. viitorul meu încă există. chiar dacă am făcut greşeala şi el nu mai e aşa strălucit precum vroiam să fie, pot să dorm liniştit pentru că viaţa nu o să îmi mai spună că am pierdut.
Sa stii ca in general, viata iti da cele mai dureroase palme. Uneori disper in mine, ca stiu ca nu mai pot. Chiar aseara m-am certat cu mama si m-am certat destul de tare. Pur si simplu ma scoate din sarite si imi vine sa ma omor naibii. Dar m-am calmat cu 2 tigari. Viata, in general e doar un cacat plin de suferinte dar si bucurii. Dar cum ai spus, atata timp cat traiesti nu inseamna ca ai pierdut ceva in viata. :)
RăspundețiȘtergere