Rămas bun, Nimeni.

Nu, nu cred că mai scriu, am fabricat destule porcării, e plină lumea de ele..nu mai e nevoie şi de altele.
E un blog uitat de lume, îţi spun ţie, Nimeni, uită de el, e pe jumătate îngropat în cimitirul vieţii virtuale a internetului.
De data asta sunt sigură că am terminat. M-am dezobişnuit de scrisul pe blog.
M-am săturat de sentimentele alea, de starea aceea, de muzica pe care o ascultam atunci.
Sunt bine, ţin totul pentru mine, sunt "meteoriţii" din jurul meu, sunt ai mei, sunt bucăţi din mine. Nu am să ii mai împart cu tine, de ce? prea mulţi oameni îi împart şi sunt cam la fel, nu are rost.
 Ştii... nu îmi dau seama, nu ştiu dacă îmi e dor sau nu, nu ştiu dacă simt ceva pentru... ceva.