Trist.

Vreau libertate.
Nu avem dreptul să ne atingem de ea, pentru că alţi oameni ne ţin sub talpa minţii şi societăţii, minţind lumea că toţi suntem egali, că suntem liberi!
Defapt suntem limitaţi într-o 'turmă de oi, toate la fel', fără să gândim mai departe, fără să ne întrebăm dacă 'iarba' de după gard e mai bună ca asta. Noi nu ne ştim bucura de lucruri simple. Pe cât de simple, pe atât de importante.
Generaţii întergi au sfârşit îngenunchind vieţii şi îmbrăţişând loviturile ei crezând că aşa trebuie să fie!
Au fost dresaţi de alţii ca să repete aceeaşi viaţă monotonă, plină de probleme şi griji! Trăind într-o societate cu frică să nu ajungă în iad, respecât lumea, încercând să păstreze pacea! Nu e rău, aşa trebuie să fie dresate multe alte generaţii, pentru că unii chiar nu pot gândi pe cont propriu.

Nu vreau să depind de nimeni şi nimic. Nu vreau să fiu limitată de alţi oameni.
Poate la începutul lumii fiecare era pe cont propriu, nici un om impunând altuia reguli. Nici un om fiind la conducere.
Nu vreau să ajung la început, dar nici la situaţia care e acum.

Nu am să îngenunchez !

Prefer să mor decât să trăiesc aşa.