Am făcut-o de oaie. Băga-mi-aş!

Am făcut-o pentru că nu mă purtam normal, nu gândeam limpede, tremuram, aveam un nod în gât şi mă rugam să mă sprijine cineva, să nu fac o prostie aşa cum mă aşteptam.

Dar s-a întâmplat! chiar mai rău decât mă aşteptam.

Hei human. Să îţi spun ceva. Ce îţi spun sunt cuvinte născute din organul ăla ce aproape că-mi iese din piept şi nervii adunaţi în creier.
Mi-e ciudă că m-au lăsat nervii aşa de repede. Eram dispusă să o spun clar, în întregime, ce am făcut, ce cred, ce gândesc.

Nu văd realitatea. E normal, fiecare om ar spune asta, pentru vârsta mea, totul e normal! doar că înnebunesc când aud asta. Dacă cineva cu picioarele pe pământ ar încerca să aducă copilul de vârsta mea la realitate, 90% şanse să nu reuşească. Copilul ăla, te aude, dar visează idealul lui. Şti asta, dar eu o spun chiar dacă şti.
Îşi dă seama că lucrurile sunt serioase, reale, după ce visează câteva luni bune la dorinţele lui şi ori apare ceva la TV în comun cu o dorinţă, sau întâlneşte o persoană care nu ştiu ce are; ideea e că se întâmplă ceva şi POC! îşi dă seama că nu are nimic, nu e destul de deştept, nu a exersat destul ca să i se îndeplinească visul.
Când păţesc asta, mă sperii. Dar tot nu fac nimic să încerc să-mi aduc cumva dorinţa la viaţă.


Mi-a fost dor de tine. Voiam să văd dacă am putea fi amici, după toate cele întâmplate. M-am chinuit cred că o oră să-mi fac încă un ID, ăsta: placebo ;  dar nu am putut, chiar dacă am scris la nume placeb si la prenume o ca să mă lase apoi la ID să le scriu împreună şi câte am mai încercat să fac cumva să îmi iasă "placebo" dar nu a ieşit şi am lăsat-o baltă. După o oră cred, îmi spun că nu contează dacă ID-ul nu iese cum vreau, ideea e să vorbesc cu tine. Numai gândul ăsta îmi dădea fiori. Am făcut până la urmă un ID: o_placebo, te-am adăugat în listă şi normal, ai apărut online. Aveam nodul în gât, tremuram de numa şi eram sigură că o dau în bară dar am zis să încerc. Urăsc BUZZ-urile. Îmi dai BUZZ apoi pui un "?" si mai dai un BUZZ. Eu eram deja în panică. Ştiam că după ce şti cine sunt, nu o să-ţi placă să vorbeşti, nu ştiam ce să-ţi spun să fie bine.  Şti, când mă aflu în situaţii de astea, nu gândesc normal, nu sunt nici nebună, dar nu vorbeşte fata care e defapt. Ştiam că nu mă suporţi, cel puţin aşa cred. Mai ştiu că eşti plin de tine, asta cred eu, după cum te cunosc. Nu cunoşti un om destul de bine nici dacă îl cunoşti de mic, iar eu te cunosc de un an dar am petrecut cu tine doar două-trei săptămâni cred, deci ştiu că s-ar putea să fie sigur că nu eşti cum cred eu.
Eu acuma scriu detaliat că aşa am chef, m-am desenat cu un marker pe mână şi îmi distrăgea atenţia şi pentru că e noapte nu merg să încerc să mă spăl să nu trezesc pe cineva deci mi-am pus mănuşi fără degete, dacă tot le am în mână şi nu pot să scriu lejer la tastatură, măcar să am jumătate de degete libere. Deci; încercam să nu o dau în bară. După cum mergea convorbirea, nu era bine, dar eu o făceam să meargă şi mai rău aşa că.. defapt nu eram adevărata eu,  mi-ai dat ignore!  Şi chestia aia m-a enervat. Nu am avut curajul defapt nici măcar intenţia să recunosc că am făcut un ID ca să pot vorbi cu tine, să văd dacă am putea fi amici şi mă bucur că nu am făcut-o pentru că după ignore-ul ăla mi-am dat seama că nu merită. E clar că nu te interesează, deci asta e, fiecare cu ale lui.
Eram destul de nervoasă şi mă simteam aiurea.
 O prietenă mi-a deschis ochii după ceva timp de la ignore, deci mi-am dat seama cum a sunat ce am spus când am citit convorbirea aşa că îmi doream să nu fi vorbit cu tine. Eram calmă cand am citit, dacă vorbeam cu tine atunci, aş fi vorbit altfel, aş fi vorbit normal.


Ştiu că nu o să ajungi niciodată să citeşti "romanul" ce l-am scris aici, mă amuză cum am scris, de multe ori aveam acel reflex să pun ":))" la vreun sfârşit de propoziţie. Nu o să mai am ocazia să mai încerc să devenim amici, chestia asta trebuie să o vrei şi tu, iar tu nu o vrei; deci asta a fost ultima oară. 
Am scris aiurea, detaliat (puteam sa scriu şi mai detaliat :)) ), habar nu am cum să mai zic; şi nu îmi pasă, postez, poate nu toată lumea va citi asta, nici nu  e nevoie.
Cititorule, dacă tot ai ajuns până aici, îmi cer scuze în caz că sunt greşeli de ortografie, am scris asta la ora 4:38 (atât e ceasul momentan).

Uneori mă sperii de mine, mă întreb: asta sunt eu? 

Apropo, titlul conţine o înjurătură, asta e.