Da, îmi aduc aminte în fiecare noapte, când ascult acele melodii. Adorm într-un final, cu aceleaşi sentimente, uzate, cu aceiaşi ochi udaţi de lacrimi, cu aceleaşi amintiri. Nu mai am telefon şi îmi e bine fără el, nu mai am pozele, mesajele, numerele. Nu mai dorm în acelaşi pat, în aceeaşi cameră, în acelaşi oraş. Totul e departe, sau eu sunt departe de tot. Obişnuiesc să dau vina pe viaţă. De data asta nu e numai vina ei. E şi a mea şi a banilor. Dacă părinţii nu ar alerga după bani, nu aş fi fost în alt loc. Banii sunt pâinea care o punem pe masă, îmbrăcămintea, sănătatea, lucrurile, acoperişul sub care ne ascundem, cei patru pereţi, căldura din casă şi lumina în întuneric. Viaţa noastră depinde de bani iar noi depindem de viaţă.



- nu e finalizată din motive banale -