Toate astea doar pentru că au minţit ?

Te duci în război chiar dacă nu ai arme. Te duci fiind împins din spate de vorbele pline de serul minciunii. Ai murit în război pentru că ei ţi-au spus că o să câştigi. Ei ştiau că nu e aşa, dar au vrut să îţi demonstreze că au încredere în tine. proştii!
Acum tu stai şi îţi aduci aminte cum era. Priveşti trist la zilele pe care le-ai cunoscut. Ele îţi stau înşirate în faţă, fiind una mai frumoasă ca cealaltă. Dar ultimele zile, cele în care ţi-ai trăit ultimele clipe dintr-o istorioară, ele... sunt urâte, nespălate, ne-ngrijite. Şi toate astea reprezintă trecutul tău. Amintirile astea îţi acoperă prezentul, pentru că nu faci nimic altceva decât să îţi aminteşti .
Trăieşti zile noi, dar nu le mai cunoşti. Nu le mai priveşti chipul, nu le mai zâmbeşti şi te fereşti să le priveşti culoarea ochilor. Priveşti înapoi. Eşti în mijlocul deşertului, stând pe un scaun cu spatele la prezent şi cu gândul şi chipul spre trecut. Nu te mai vezi, nu te mai gândeşti la nimic altceva.
De ce nu îţi continui drumul? De ce îţi risipeşti zilele pentru ceva care a trecut? De ce nu alungi deşertul?
- Am rănile care s-au agăţat de mine trecând prin război. Mă trag înapoi precum nişte nisipuri mişcătoare. nu pot să ies. Vorbe cu serul minciunii !!!