Pauză

Eram un bulevard de sentimente... treceau prin mine, îşi făceau efectul, lăsau o urmă care.. până la urmă se ştergea.
Am devenit un cimitir. Fiecare sentiment ce încearcă să pătrundă în mine pur şi simplu se stinge. Moare acolo, în mine, înainte să apuce să mă facă să simt.
Nu pot să fac nimic. În plus, e ceva normal. TOTUL e normal! şi m-am săturat. M-am săturat să te aud, tu cu normalitatea ta, tu nu te-ai săturat de ea?! Mai e ceva special aici?!
Aveam nevoia să-ţi spun lucruri, gânduri, dar în acelaşi timp nu. Voiam să-ţi vorbesc şi dintr-o dată nu mai voiam.


Sunt oameni care fac orice ca totul să vină în favoarea lor şi de multe ori reuşesc. În ochii mei sunt atât de egocentrici! Nu pot să fiu aşa de egoistă, când mă gândesc la asta, îmi vine o vorbă în minte: "Cum poţi să faci aşa ceva?!" şi asta nu înţeleg eu, cum?